Dacă te trezești cu chef de fugit departe de lumea dezlănțuită, s-ar putea ca avionul să nu fie cea mai bună opțiune. În afara costurilor pentru cei care se decid pe ultima sută de metri, mai poți avea și fricoșii sau unii ca mine care le bifează pe ambele de mai sus, dar mai vor să și lucreze în timp ce călătoresc. Unde mai pui că nici pe parcursul călătoriei nu depinzi de nimeni și nimic altceva decât de cheful tău de moment.
foto: arhivă personală
Dacă te-am convins să te gândești măcar la opțiunea asta, poate te mai gândești și la faptul că mare parte din Europa este la 1-2 zile distanță de condus. Dacă pornești din București, doar până la Sibiu e mai lung drumul, apoi ai urcat pe autostradă și calea e deschisă. Ești cu siguranță în avantaj dacă stai în vestul țării, de unde accesul e mult mai facil către o mulțime de destinații. Am prieteni care locuiesc în Arad și decid joi să meargă la concert în Budpesta sâmbătă, e doar la 2 ore distanță de condus, practic ca și cum ai vrea să ajungi din Aviației în Berceni într-o zi normală a săptămânii.
Pentru mine, prima destintație după ieșirea din țară este Viena sau împrejurimile. Nu merită să intri în oraș, mai ales dacă i-ai alocat deja ceva timp, ci să rămâi undeva în apropierea autostrăzii. În afara faptului că te va costa mult mai puțin, adevărata frumusețe a Austriei stă în detalii și în orașele mici, super cochete și pensiunile în care te simți bine primit mereu. Și Booking ajută mult, cu oferte pe loc, în ultimul moment, e suficient să oprești într-o benzinărie când simți că începe să te prindă oboseala și cauți ceva în zonă. Sunt șanse mai mari să găsești prețuri mai mici așa decât dacă ai rezerva din timp.
foto: arhivă personală
Ce ar fi bine să verifici înainte de călătorie sunt taxele de drum. Ideal ar fi să nu te trezești ca mine, fără semnal, la granița Slovaciei, fără să-ți fi dat seama că pe acolo trece drumul sugerat de Waze spre Lituania și să vezi afișe mari legate de taxa de drum obligatorie. Nu e de joacă cu amenzile venite 3-6 luni după ce ai revenit după un asemenea drum în care ai „uitat” un detaliu, să plătești vigneta sau să respecți viteza legală.
Ar fi ideal și să verifici totuși prin ce țări trece drumul, chiar dacă te închini ca și mine la zeul GPS, fie că e vorba de Google Maps sau de Waze. Nu de altceva, dar așa nu riști să te trezești la granița cu Kosovo și să primești SMS la intrarea în țară cu numărul ambasadei României la care poți suna în cazul în care ți se întâmplă ceva cât ești acolo. A stat inima în loc puțin și singura bucurie a fost că aveam plinul făcut, apă și ronțăieli în mașină, ceea ce mi-a permis să tranzitez fără oprire țara.
Și încă ceva, dacă decizi să îți iei ferry, asigură-te de 2 ori că totuși poți lua și mașina cu tine. 🙂 E suficient de simplu să te prinzi dacă se poate sau nu, îți cer datele mașinii, capacitatea, modelul, marca. Totuși, când ești prea prins de destinație și entuziast că, în sfârșit, ai găsit ferry, uneori astea sunt detalii… Riști să te trezești ca mine, încercând să urci pe ferry în Ayvalyk și să primești un răspuns ferm „You yes, car no”. O greșeală care m-a costat câteva sute de euro când am ajuns pe insulă, unde am avut nevoie de o mașină de închiriat. Las deoparte căratul de valize pe ferry și apoi pe piatră cubică în portul de destinație, pentru că fusesem generoasă și preluasem și bagajele unor prietene, doar veneam cu mașina, nu? 🙂
Cât despre întrebările prietenilor – „nu ți-e frică singură cu masina?”, n-am avut, din fericire, niciun eveniment grav, iar media mea este de cam 30.000 km pe an în ultimii 2-3 ani. Singura dată când a trebuit să sun la un service s-a prezentat un domn în Varșovia cu o mașină de intervenții mobilă, în 2 ore aveam și baterie nouă și totul era la loc, am putut porni mai departe. Aproape că m-am concentrat mai mult pe partea amuzantă a poveștii și m-am minunat de un serviciu pe care la noi nu l-am întâlnit decât să mă panichez că mi-a murit mașina fără niciun semnal de avertizare.
Dintre bucuriile libertăților oferite de mașină, acum câțiva ani, în drumul meu către Napoli, m-am trezit în Viena că mai am 2-3 zile până trebuia să ajung la destinație să preiau pe cineva. Și am ascultat sfaturile unei prietene care mi-a sugerat să ies de pe autostradă spre Toscana, pe care nu o văzusem până atunci. Pentru cei care au vizitat-o, știu ce înseamnă să ai 2-3 zile fără planuri în zona aceea care te face să te intrebi de ce ai considerat raiul undeva în afară, departe, când uite, poți face stânga de pe o autostradă și oprești pe marginea drumului că simți că îți ia răsuflarea peisajul care taman s-a deschis în fața ochilor tăi.
foto: arhivă personală
Last but not least, te prinzi care e treaba cu specificul național de la intrarea pe autostradă. În Italia, am înțeles de ce semănăm noi așa de tare, întrucât la cozile imense de la punctele de plată pe autostradă, asemănarea cu târgurile de vechituri de la noi nu e deloc întâmplătoare, jumătate dintre participanții la trafic fiind ieșiți pe geam și adresându-se direct celorlalți colegi de chin. 🙂 Tot acolo am asistat la ceva ce m-a speriat inițial, un accident pe drum care crease o coloană de câțiva kilometri. Sperietura s-a transformat în amuzament în momentul în care am văzut majoritatea șoferilor ieșiți din mașini și urcați pe pietrele de separare între cele 2 sensuri, ca să „vadă mai bine” și o doamnă care venea din spate și ne organiza, „tu mai la stânga, tu mai la dreapta”….făcând în acest fel (primitiv, dar eficient) loc mașinii de intervenție care nu putea trece, în absența benzii de intervenții rapide. Sau în Polonia, unde știi că, dacă nu te dai și nu ești în stare să conduci la fel de agresiv precum ei, ai face bine să îți asumi flash-urile și să stai cuminte pe banda din dreapta, că te ocolesc ei, eventual ca prin oraș – repede, fără avertizare și mult prea aproape de tine, dar deh, adrenalina asta.
N-aș vrea să vă las cu senzația că nu am păreri și despre alte tipuri de condus din Europa, pentru că am:), doar că n-am vrut să lungesc o poveste personală, subiectivă și mai degrabă gândită într-un ton amuzant decât unul care se dorește o părere științific documentată.
Adaug un singur argument care m-a ajutat să îmi adaug singură un argument pro la lista deja consistentă de motive pentru care aleg mașina – îmi permite un timp doar pentru și cu mine, un fel de ocazie să mă prind din urmă, în timp ce mă expun unui alt mediu decât cel cunoscut. Și, pentru mine, acesta este argumentul suprem, care completează senzația de libertate enormă pe care mi-o dă vizitatul Europei la volan.
Mădălina Uceanu, unul dintre cei mai experimentați profesioniști de HR din piață, activă de 30 de ani în industria locală și internațională de headhunting. De 14 ani, Mădălina este Managing Partner Career Advisor și fondator Portalhr.ro. Mai multe detalii găsiți aici.