Uite o antreprenoare care nu se sfiește să râdă colorat chiar și în vremuri în care lucrurile nu sunt prea roz, ba situația e chiar destul de albastră! La 41 de ani, Andreea Georgescu râde sacadat, tare și comic, scoțând pe gură niște emisii sonore inconfundabile. Dacă ai spus o glumă sau ai fost pur și simplu amuzant și izbucnește în hohotele sale proverbiale printre cunoscuți, e ca și cum ai fi primit douze points din partea unui membru al juriului Eurovision.

[…]

Articol preluat de pe newmoney.ro. Citește interviul integral aici.

©️ FOTO: László Ráduly

Articolul Râsul colorat al unui antreprenor plin de umor, Andreea Georgescu apare prima dată în Webspire.

foto: arhivă personală

Dacă te-am convins să te gândești măcar la opțiunea asta, poate te mai gândești și la faptul că mare parte din Europa este la 1-2 zile distanță de condus. Dacă pornești din București, doar până la Sibiu e mai lung drumul, apoi ai urcat pe autostradă și calea e deschisă. Ești cu siguranță în avantaj dacă stai în vestul țării, de unde accesul e mult mai facil către o mulțime de destinații. Am prieteni care locuiesc în Arad și decid joi să meargă la concert în Budpesta sâmbătă, e doar la 2 ore distanță de condus, practic ca și cum ai vrea să ajungi din Aviației în Berceni într-o zi normală a săptămânii.

Pentru mine, prima destintație după ieșirea din țară este Viena sau împrejurimile. Nu merită să intri în oraș, mai ales dacă i-ai alocat deja ceva timp, ci să rămâi undeva în apropierea autostrăzii. În afara faptului că te va costa mult mai puțin, adevărata frumusețe a Austriei stă în detalii și în orașele mici, super cochete și pensiunile în care te simți bine primit mereu. Și Booking ajută mult, cu oferte pe loc, în ultimul moment, e suficient să oprești într-o benzinărie când simți că începe să te prindă oboseala și cauți ceva în zonă. Sunt șanse mai mari să găsești prețuri mai mici așa decât dacă ai rezerva din timp.

foto: arhivă personală

Ce ar fi bine să verifici înainte de călătorie sunt taxele de drum. Ideal ar fi să nu te trezești ca mine, fără semnal, la granița Slovaciei, fără să-ți fi dat seama că pe acolo trece drumul sugerat de Waze spre Lituania și să vezi afișe mari legate de taxa de drum obligatorie. Nu e de joacă cu amenzile venite 3-6 luni după ce ai revenit după un asemenea drum în care ai „uitat” un detaliu, să plătești vigneta sau să respecți viteza legală.

Ar fi ideal și să verifici totuși prin ce țări trece drumul, chiar dacă te închini ca și mine la zeul GPS, fie că e vorba de Google Maps sau de Waze. Nu de altceva, dar așa nu riști să te trezești la granița cu Kosovo și să primești SMS la intrarea în țară cu numărul ambasadei României la care poți suna în cazul în care ți se întâmplă ceva cât ești acolo. A stat inima în loc puțin și singura bucurie a fost că aveam plinul făcut, apă și ronțăieli în mașină, ceea ce mi-a permis să tranzitez fără oprire țara.

Și încă ceva, dacă decizi să îți iei ferry, asigură-te de 2 ori că totuși poți lua și mașina cu tine. 🙂 E suficient de simplu să te prinzi dacă se poate sau nu, îți cer datele mașinii, capacitatea, modelul, marca. Totuși, când ești prea prins de destinație și entuziast că, în sfârșit, ai găsit ferry, uneori astea sunt detalii… Riști să te trezești ca mine, încercând să urci pe ferry în Ayvalyk și să primești un răspuns ferm „You yes, car no”. O greșeală care m-a costat câteva sute de euro când am ajuns pe insulă, unde am avut nevoie de o mașină de închiriat. Las deoparte căratul de valize pe ferry și apoi pe piatră cubică în portul de destinație, pentru că fusesem generoasă și preluasem și bagajele unor prietene, doar veneam cu mașina, nu? 🙂

Cât despre întrebările prietenilor – „nu ți-e frică singură cu masina?”, n-am avut, din fericire, niciun eveniment grav, iar media mea este de cam 30.000 km pe an în ultimii 2-3 ani. Singura dată când a trebuit să sun la un service s-a prezentat un domn în Varșovia cu o mașină de intervenții mobilă, în 2 ore aveam și baterie nouă și totul era la loc, am putut porni mai departe. Aproape că m-am concentrat mai mult pe partea amuzantă a poveștii și m-am minunat de un serviciu pe care la noi nu l-am întâlnit decât să mă panichez că mi-a murit mașina fără niciun semnal de avertizare.

Dintre bucuriile libertăților oferite de mașină, acum câțiva ani, în drumul meu către Napoli, m-am trezit în Viena că mai am 2-3 zile până trebuia să ajung la destinație să preiau pe cineva. Și am ascultat sfaturile unei prietene care mi-a sugerat să ies de pe autostradă spre Toscana, pe care nu o văzusem până atunci. Pentru cei care au vizitat-o, știu ce înseamnă să ai 2-3 zile fără planuri în zona aceea care te face să te intrebi de ce ai considerat raiul undeva în afară, departe, când uite, poți face stânga de pe o autostradă și oprești pe marginea drumului că simți că îți ia răsuflarea peisajul care taman s-a deschis în fața ochilor tăi.

foto: arhivă personală

Last but not least, te prinzi care e treaba cu specificul național de la intrarea pe autostradă. În Italia, am înțeles de ce semănăm noi așa de tare, întrucât la cozile imense de la punctele de plată pe autostradă, asemănarea cu târgurile de vechituri de la noi nu e deloc întâmplătoare, jumătate dintre participanții la trafic fiind ieșiți pe geam și adresându-se direct celorlalți colegi de chin. 🙂 Tot acolo am asistat la ceva ce m-a speriat inițial, un accident pe drum care crease o coloană de câțiva kilometri. Sperietura s-a transformat în amuzament în momentul în care am văzut majoritatea șoferilor ieșiți din mașini și urcați pe pietrele de separare între cele 2 sensuri, ca să „vadă mai bine” și o doamnă care venea din spate și ne organiza, „tu mai la stânga, tu mai la dreapta”….făcând în acest fel (primitiv, dar eficient) loc mașinii de intervenție care nu putea trece, în absența benzii de intervenții rapide. Sau în Polonia, unde știi că, dacă nu te dai și nu ești în stare să conduci la fel de agresiv precum ei, ai face bine să îți asumi flash-urile și să stai cuminte pe banda din dreapta, că te ocolesc ei, eventual ca prin oraș – repede, fără avertizare și mult prea aproape de tine, dar deh, adrenalina asta.

N-aș vrea să vă las cu senzația că nu am păreri și despre alte tipuri de condus din Europa, pentru că am:), doar că n-am vrut să lungesc o poveste personală, subiectivă și mai degrabă gândită într-un ton amuzant decât unul care se dorește o părere științific documentată.

Adaug un singur argument care m-a ajutat să îmi adaug singură un argument pro la lista deja consistentă de motive pentru care aleg mașina – îmi permite un timp doar pentru și cu mine, un fel de ocazie să mă prind din urmă, în timp ce mă expun unui alt mediu decât cel cunoscut. Și, pentru mine, acesta este argumentul suprem, care completează senzația de libertate enormă pe care mi-o dă vizitatul Europei la volan.

Mădălina Uceanu, unul dintre cei mai experimentați profesioniști de HR din piață, activă de 30 de ani în industria locală și internațională de headhunting. De 14 ani, Mădălina este Managing Partner Career Advisor și fondator Portalhr.ro. Mai multe detalii găsiți aici.

Articolul Ce faci când nu îți place să zbori? Conduci prin toată Europa apare prima dată în Webspire.

Fiecare zi e o zi bună pentru a învăța ceva nou!

Fără ei, lumea mea ar fi tristă, spun asta cu toată convingerea.

Totul se leagă. Totul are explicații istorice fundamentate.

Pentru că „partea nevăzută dictează totul”, nu e așa?

Articolul Fiecare zi e o zi bună pentru a învăța ceva nou apare prima dată în Webspire.

Cu bagaj de cală sau cel mult 8 kg, low cost sau avion de linie, cu mașina personală sau autocarul, buget limitat sau generos – călătoriile de la douăzeci și ceva de ani sunt cele mai frumoase! Înainte să simți cu adevărat ce înseamnă rate la bancă, școala copiilor, economii pentru mai târziu sau tot felul de urgențe medicale, dă frâu liber dorinței de a vedea lumea și bucură-te de libertate!

Am făcut o listă cu 12 locuri pe care merită să le vizitezi până la vârsta de 30 de ani și sper să bifezi cât mai multe dintre ele și să adaugi și altele. Un mic sfat: evită perioadele foarte aglomerate (lunile iulie-august, vacanțele școlare sau Crăciunul), dacă vrei să găsești prețuri mai bune și mai puțini turiști.

1. Florența

Spiritul italian ne este apropiat nouă, românilor, ne simțim atât de bine acolo și asociem Italia cu ideea de vacanță. De aceea deschid lista cu capitala regiunii Toscana, care are și cultură, și istorie, și vinuri de top, modă, mâncare și multe altele!

Este ușor să te descurci fără mașină sau transport în comun, iar toate drumurile pot să înceapă, la Florența, din Piața Domului. Chiar dacă nu te pasioneză prea mult arta, nu rata ocazia de a vizita Galleria dell’Accademia, pentru a-l vedea pe David al lui Michelangelo și ia un mic tur ghidat la Muzeul Uffizi, ca să vezi esența galeriei, pentru că Florența este locul în care s-a născut Renașterea. Ia la pas străduțele pline de cafenele și magazine artizanale cu articole din piele, ca să ajungi în Piazza della Signoria. Dă-ți timp să fotografiezi statuile, Palazzo Vecchio și palatele din jurul pieții, apoi ia-ți o înghețată și simte forfota orașului, înainte de a continua plimbarea spre Ponte Vecchio – podul peste râul Arno.

2. Barcelona

Colorat, vesel, însorit și plin de viață: așa este orașul catalan în orice anotimp, datorită spiritului mediteranean, arhitecturii moderniste și, mai ales, datorită spaniolilor. Ia încălțările cele mai comode și plimbă-te pe bulevardul La Rambla și străduțele adiacente, intră în piețele locale și gustă tapas și vinuri specifice zonei și simte briza Mediteranei pe Plaja Barceloneta. Programează-ți și o vizită la Catedrala Sagrada Familia, în Parcul Guell, Casa Batlló, Casa Mila, Fundația (Muzeul) Joan Miró și Muzeul Picasso. Poți să mai vezi un spectacol de flamenco, să faci un tur gastronomic, să urci cu telecabina pe Dealul Montjuic sau să vizitezi Camp Nou – stadionul olimpic din Barcelona.

3. Praga

Să nu subestimezi capitala Cehiei până când nu ajugi să o cunoști. Este genul de loc care le are pe toate: baruri, cluburi, restaurante de toate felurile, gelaterii și cafenele, muzee ieșite din tipare, arhitectură, istorie, natură și mâncare gustoasă. O dată ajuns acolo, vrei să revii iar și iar. Oprește-te la mijlocul Podului Carol și privește în jur: Vltava cea învolburată, statuile gotice care stau strajă peste tot, turnurile din capetele podului și, mai ales, Castelul praghez. Este un peisaj care îți taie răsuflarea, mai ales atunci când sunt pomii în floare.

Și berea, ah, berea cehească! Cea mai bună din lume, o să vezi! Merită o vizită la Praga măcar pentru a te convinge.

4. Paris

Cu siguranță îți vor trebui mai multe vizite la Paris, ca să îl cunoști cu adevărat. Și s-ar putea ca prima impresie să nu fie cea pe care contai. Așa e Parisul. Nu vrea să mergi la el cu idei preconcepute, cu clișee din seriale cu fashioniste sau tot felul de pretenții.

Du-te fără nicio așteptare și descoperă-i grandoarea abia atunci când ești pe malul Senei, pe Podul Alexandre III sau în Piața Operei Garnier. Turnul Eiffel, Muzeul Luvru și Bulevardul Champs Elysees cred că le ai, deja, pe listă. Mai adaugă Cartierul Montmartre, unde nu o să reziști mirosului de clătite proaspete, Basilica Sacre Coeur, de unde se deschide o panoramă superbă asupra întregului oraș, o plimbare pe Sena cu vaporașul și neapărat să bei o cafea la Café de Flore.

Și nu uita: între 26 iulie și 11 august 2024 aici se vor desfășura Jocurile Olimpice de Vară!

5. Roma

Iar Italia? Da, iar. Și nu e totul, mai urmează. Dacă era după mine, umpleam toată lista numai cu locuri din Italia. Dar am zis să respect ce mi-au cerut oamenii ăștia de la site, să nu pară lipsă de imaginație.

În primul rând: încălțăminte comodă, sticlă cu apă și pălărie de soare! O să mergi mult pe jos și nu o să îți pară rău. Premiul sunt înghețatele de pe drum, espresso la mama lui acasă, panini cu prosciutto (cotto sau crudo, cum îți place), Tiramisù și Panna Cotta.

Aspetta: înainte să te așezi, ascultă cum susură apa în numeroasele fântâni arteziene ale Romei. În Piața Navona, în Campo de’ Fiori, Fontana della Barcaccia din Piazza din Spagna, Piazza del Popolo, Fontana di Trevi și multe, multe altele. Cred că este de ajuns, la prima vizită la Roma, să faci un tur al fântânilor, ca să îți dai seama de măreția orașului de pe malul Tibrului. Și dacă tot am pomenit de Tibru, neapărat să ajungi în cartierul Trastevere (Tras+Tevere, adică Tibru în italiană, v-ați prins, da?), un loc boem, plin de studenți, pizzerii tradiționale, magazine artizanale și artiști stradali talentați.

6. Insula Creta

Aproape de România, dar atât de exotică și la prețuri decente, Creta este cea mai mare dintre insulele grecești și a cincea ca mărime din Marea Mediterană. Aici vei găsi plaje extraodinare, apă azurie, orașe antice, oameni primitori și mâncare excelentă, pentru toate gusturile.

Plaja Elafonissi este de neratat, pentru nisipul roz și apa în nuanțe inifinite de turcoaz, ca o piscină imensă. Rezervă o zi și pentru Balos, o altă plajă unică, sălbatică, numai bună pentru snorkelling, îmbăiat și peisaje care îți rămân mereu în minte. Să ții minte că aici e mai bine să vii pe mare.

Vizitează și orașul Chania, cu Portul Venețian, taverne pe malul mării și străduțe pietruite, prin care să te pierzi ca într-un labirint, dar și Palatul din Knossos – centru al civilizației minoice, cu frescele sale impresionante și miticul Labirint al Minotaurului.

7. New York City

Avem zbor direct din București, viza nu se mai ia greu – nu ai nicio scuză să nu ajungi în orașul care nu doarme niciodată! Da, poate că sună ca un clișeu, dar chiar așa este.

De cum pui piciorul pe pavajul Manhattan-ului, ai să simți cum New York City te absoarbe și nu o să vrei să te împotrivești. Dă dependență și nici măcar nu știi de ce! Pentru că este agitat, poluat, scump și îți stoarce toate puterile – dar este atât de frumos și de romantic! Urcă în Top of the Rock și Empire State Building, plimbă-te pe Madison și Fifth Avenue, traversează Podul Brooklyn, admiră Grand Central Terminal, zăbovește pe treptele muzeului Met ca să privești oamenii, stai pe o bancă în Central Park, bea o cafea pe Bleecker Street în Greenwich Village, mănâncă o pizza în Little Italy și ieși la un brunch în weekend, ca newyorkezii.

8. Amsterdam

Indiferent de motivul pentru care vrei să ajungi aici și de cum bei cafeaua, Amsterdamul are mult mai multe de oferit decât celebrele coffee shops, despre care nu știu, oricum, nimic. Trecând peste imaginile cu lalele și biciclete, partea cea mai frumoasă a orașului sunt, așa cum era de așteptat, canalele, pe care e bine să le vezi și de pe mal și de pe apă, într-un tur cu vaporașul. Singel, Herengracht, Keizersgracht și Prinsengracht sunt cele mai importante canale ale orașului, dispuse concentric, legate prin zeci de poduri instagramabile, cu flori și biciclete, ca să rămânem în minte cu imaginea simbolică a capitalei Olandei.

Berea e de nota 10+, dar mâncarea olandeză… aici e altă poveste. Nu intru în detalii, pentru că nu vreau să supăr pe nimeni, dar mai bine căutați restaurante asiatice sau street food!

9. Aurora Boreală în Norvegia

Nici mie nu îmi place frigul, dar deloc. Însă pentru Aurora Boreală îmi pun șosetele alea groase și o caut. Când? Mai degrabă primăvara sau toamna, în preajma echinocțiilor. Unde? De exemplu, în Norvegia, la Tromso, Svalbard sau Lofoten. Poți să afli cu o anumită precizie când se văd luminile colorate care dansează cu o simplă căutare pe site-ul Space Weather Prediction Center (SWPC).

10. Sardinia

De ce tocmai Sardinia? Aș putea reduce simplist la două cuvinte: plaje și mâncare. Sigur, are mult mai multe de oferit decât atât și poți închiria o mică mașină, să o străbați în lung și-n lat, ca să te convingi. Sau să stai vreo două zile în orașul Alghero, să vezi unde au cea mai bună înghețată. Dar tot la plaje și mâncare o să revii.

Costa Smeralda, cu portul elegant din Porto Cervo, plajele Cala Goloritzé (accesibilă pe mare), Cala Luna, Cala Brandinchi (sau Micul Tahiti, datorită culorii turcoaz a apei clare), Cala Biriola – sunt doar câteva dintre locurile speciale din Sardinia, cu peisaje incredibil de frumoase.

Cât despre mâncare… ai grijă! Totul este atât de bun și de proaspăt, încât îți vine să guști din toate! Spaghete cu scoici (vongole), lorighittas (un fel de paste specifice Sardiniei), pane carasau (un fel de pâine tradițională, ca niște foi subțiri și crocante), zuppa gallurese (asemănătoare cu lasagna) și, la final, lichior și digestive din fructe de pădure, mirt sau limoncello abia scos de la gheață.

11. Viena

Capitala austriacă merită vizitată în orice anotimp, chiar dacă obișnuim să o asociem cu Târgul de Crăciun. Ani la rând Viena a ieșit prima în topul orașelor europene în care merită să locuiești, pentru că e un loc sigur, foarte puțin poluat, curat, are o rețea de transport în comun impecabilă și are o viață culturală efervescentă. Toate într-o atmosferă imperială care te face să ți-o imaginezi pe Împărăteasa Sissi plimbându-se prin curțile interioare ale Hofburg-ului, savurând violetele trase în zahăr de la celebra cofetărie regală Demel.

Dacă am pomenit de Hofburg și Demel, plimbarea prin Viena poate să înceapă chiar de aici, spre străduțele cu magazine de brand și cafenele, care merg spre Operă. Palatele Belvedere și Schonbrunn, cu grădinile lor generoase, MuseumsQuartier (un cartier al muzeelor, într-adevăr), Casa Hundertwasser sunt alte atracții care merită toată atenția. Iar o plimbare cu tramvaiul pe Ring (șoseaua care încercuiește centrul vechi al orașului) completează tabloul vienez. Daa, iar spre după-amiază nu trebuie să lipsească o sesiune de shopping pe Mariahilferstrasse.

12. Și cel mai important: locul ACELA special din inima ta, în care ai visat mereu să ajungi, dar din motive obiective sau pretexte (nu am bani, nu am timp, nu am cu cine, merg la anul, nu e momentul potrivit etc.) nu ai reușit. Fie că e la mare, la munte, o capitală sau la țară – du-te! Oricât de departe ți se pare!

Lumea asta mare și frumoasă este plină de locuri care abia așteaptă să le descoperi și ține minte: atunci când îți dorești cu adevărat să ajungi într-un loc, oricât de îndepărtat, Universul va conspira să îți împlinească visul. (Sigur, nu e nicio conspirație, doar îți canalizezi energia, mintea și resursele în acea direcție. Ca-n viață.).

La cât mai multe călătorii!

Articolul 12 locuri pe care să le vezi înainte să împlinești 30 de ani apare prima dată în Webspire.

Încep și încă nu încep acest articol cu încă un asterix. Este un articol care ignoră lanțurile de cafenele. Că au sau nu cafea de specialitate, e o altă discuție (poate la o cafea?), dar vine ca o alternativă la Starbucks, Ted’s Coffee, Tucano Coffee, Manufaktura etc. Nu zic că e rău dacă bei cafeaua de acolo, dar cred că poți încerca și din altă parte. Pentru diversitate. Uniți în diversitate. Ca sloganul UE.

Primul grup de cafenele: unde e cafeaua bună, dar nu prea ai unde sta

Hai totuși să începem. Cu câteva cafenele bune care nu ajută scopului acestui articol. De ce? Că nu prea sunt bune nici pentru a lucra, nici pentru meeting-uri. Pentru că au un spațiu foarte limitat (ca să nu zic mic) și, prin urmare, nu prea ai unde să stai să schimbi o vorbă, legi o colaborare etc. Nu prea ai unde sta acolo dacă vrei să ai un meeting… așezat. Dacă vrei în schimb să iei o cafea to go și să mergi apoi în parcul din imediata apropiere a acelei cafenele, atunci e the place to go. Mai ales că recomand walking meetings.

Acestea ar fi:

• Perfect Simplu, zona Cișmigiu: mai nou și lângă Nod Makerspace sau pe Splaiul Unirii, zona Izvor.
• T-Zero: una din cafenele mele preferate din București și… Piatra Neamț; cel care are T-Zero în București, în piața CA Rosetti, a deschis o cafenea și în orașul natal unde cafeaua este făcută de mama lui. 10/10. Pentru ambele cafenele.
• Origo: aș trece aici Origo pentru că e mereu crowded. Dar când vrei să mergi la sigur către o cafea bună, Origo is the place.
• Bob, Aviatorilor: la fel, o cafea foarte bună, dar spațiul uneori este destul de mic; poate doar dacă prinzi loc la terasa mică din dreapta cafenelei.
• Butter, Arcul de Triumf – Domenii: cafea bună, print-uri drăguțe, dar cam mic spațiul. Și mare atenție la pragul de sus. Fiind într-un fost garaj (I guess) este plafonul destul de jos.
• Onest Coffee, Dorobanți: dacă vrei să bei o cafea fără fițe în Dorobanți, recomand locul. Onest cu totul; de la cafea la barista.

Setul doi de cafenele: unde e cafeaua bună și poți sta la o discuție.

Dar mai greu să lucrezi de acolo.

De ce spun că ar fi mai greu de lucrat de acolo? Că nu au chiar cele mai ergonomice scaune, locuri mai pline de obicei și mai greu de concentrat. Răspunsul la un mail nu îl pun tocmai la capitolul muncă. Dacă stai +1 oră să lucrezi… spatele tău s-ar cam supăra pe tine 🙂

• Eshte, Centru Vechi: loc foarte fain și cu o galerie deasupra de unde poți cumpăra articole de artist.
• Bob, Centru Vechi: un loc încăpător, de acolo poți intra și în galeria Art Safari.
• MABÓ, Gara de Nord: o cafenea care a și fost premiată pentru design-ul interior; loc bun, oameni buni, cafea foarte bună; prăjită de ei.
• Baristo, Parcul Carol: o cafenea de comunitate, dar unde este destul de aglomerat și gălăgie mare in interior. Numai bun de avut un meeting pe terasă când e vremea bună.
• Beans & Dots, Cișmigiu: o cafenea unde mereu mă întâlnesc cu alți oameni în afară de cei cu care planific înainte. Un loc de întâlnit cu oameni din agenții, clienți din corporații și artiști.
• Boiler, Boiler x Guido: un loc foarte bun pentru un meeting. Excelent aș putea spune. Cel din Piața Muncii e mai mult un loc de meeting cu prieteni & parteneri de business. Nu doar business wise. Iar cel de pe Calea Victoriei este unul din locurile mele preferate de ales pentru un meeting. Deci s-ar putea să mă tot vedeți pe acolo.
• Boabe și struguri, Aviației: o cafea foarte bună, în top 3 la cum este făcută cafeaua. Merită încercată și poți vorbi și lucruri serioase la un meeting acolo.

Cafenele cu un spațiu mai mare în care poți să lucrezi.

Asta nu exclude și posibilitatea unui meeting acolo, dar în acele locuri am putut lucra bine, m-am putut concentra și scaunele sunt decente pentru 1-2 ore de lucru în societate.

• Butter Dorobanți, Piața Romană: un loc mai încăpător în clădirea unde este și Goethe Institut. E ce trebuie.
• Artisan Coffee Shop, Băneasa: o cafenea bună pentru un meeting, dar și dacă vrei să lucrezi singur.
• FORMA Coffee Shop, Centru Vechi: este o cafenea care trage mai mult spre bar. Poți lucra și bea cafea, dar doar după ora 12. Dacă ești matinal ca mine, mai bine mergi în altă parte.
• Meron, Cișmigiu: este o cafenea bună și pentru întâlniri dar au niște locuri în spate unde poți lucra liniștit.
• M60, Piața Amzei: este una din cafenelele de specialitate cu tradiție. Destul de aglomerată, dar găsesc mereu un loc la barul ce dă spre stradă unde să pot lucra.
• Altrntv Coffee Shop, Cișmigiu: este o cafenea ce are la bază principiul sustenabilității, iar profitul este donat. Dacă vrei să lucrezi într-un loc liniștit și să faci în același timp și o faptă bună, e the place to be!
• Bandit, Cișmigiu: v-ați cam dat seama până aici și care e zona unde petrec cel mai mult timp 🙂 E o cafenea retrasă, într-o clădire superbă, dar care necesită lucrări de reabilitate (story of our city) și destul de liniștită. Poți lucra în voie de aici.
• Orygyns, Piața Romană: o cafenea destul de mică, dar liniștită de unde poți lucra 1-2 ore fără probleme.
• AM Specialty Coffee, Parcul Carol: e mai departe de centru, dar are o sală foarte încăpătoare unde au inclusiv birouri de unde poți lucra. În curte este și un hostel, așa că dacă aveți prieteni care vin de departe în București, le puteți recomanda și un loc de b&b și o cafenea bună de unde pot lucra în voie.
• Drip Coffee Shop, Parcul Carol: locul meu preferat unde lucrez. Asta și pentru că e aproape de casă și pot lucra de acolo 1-2 ore cât să se lase aglomerația în oraș.

Cam acesta este articolul meu. Nu este un top, nu sunt cele mai bune. Sunt cele mai potrivite pentru mine, un tată cu doi copii care stă în zona Parcul Carol, lucrează pe la Universitate și merge destul de des prin Nord (Aviatorilor, Pipera, Aviației). Mai sunt și alte cafenele prin aceste zone, dar nu s-au terminat zilele. Mai sunt și alte cafenele pe care le-am încercat, dar unde nu m-aș întoarce neapărat. Așa că nu le-am menționat 🙂

Spor la cafelutsa, oriunde ai fi! ☕

==

Dragoș Smeu este CEO @ Mavericks și un expert în digital marketing, cu peste 9 ani de experiență în performance media. Fondator al agenției Mavericks în 2016, a gestionat bugete de promovare de peste 2 milioane de euro pentru peste 200 de business-uri din diverse domenii. Pe lângă activitatea sa în cadrul agenției, Dragos este un trainer apreciat în domeniul digital marketingului. El are experiență în predare la instituții de învățământ și susține prezentări la diverse evenimente și conferințe.

Articolul Cele mai bune cafenele de lucrat și de băut cafea din București apare prima dată în Webspire.

Te vor duce în niște călătorii fabuloase, prin lumi reale sau imaginare pe care nu le cunoști, și-ți vor îngădui să fii parte a unei experiențe unice – pot fi multe lucruri mai captivante decât să tragi cu ochiul la mintea altuia?

Îți vor deschide portaluri de înțelegere a lumii, indiferent de temele abordate – dragostea, arta, conviețuirea, istoria contemporană, etnogeneza, școala vieții sau comerțul cu încălțăminte sportivă.

Vei deveni, grație acestor experiențe intelectuale și emoționale remarcabile, acea persoană din grup care va zice că n-a văzut filmul, dar a citit cartea.

Vei fi acea persoană din prezent care poate înțelege viitorul și datorită trecutului. Te vei putea lăuda cu citirea lor – vei petrece în compania lor ceva mai mult decât îți ia să te pui la curent cu ce e trendy în rețelele sociale. Iar în anturajul tău, vocea ta va căpăta autoritate, credibilitate, sensibilitate. Și ceva pe care și generația ta pare să-l prețuiască, deși, ca totdeauna, se câștigă cu greu și se pierde foarte ușor – respectul.

„De-a dacii și romanii. O introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor” – Dan Alexe (Editura Humanitas, 2023)

Tot ce nu ai învățat la școală – dar ar fi fost cazul, dacă avea cine să predea o programă smart & sexy – despre formarea limbii române găsești în această carte sclipitoare, cea mai mare generatoare de controverse despre subiecte vechi, însă încă sensibile. Erudit, rafinat cunoscător al unor limbi rare, polemist temut, de calibru – doar câteva trăsături care inspiră la acest om de litere cu totul special. Exact și intransigent ca VAR-ul din fotbal, însă natural, nu artificial, Dan examinează originea cuvintelor, modul în care s-a desfășurat faza și dă verdictul irefutabil.

Pertinență: *****

„Refugiul timpului” – Gheorghi Gospodinov (Pandora M, Grupul editorial TREI)

Scrierile acestui bulgar sunt de-a dreptul sorbite la nord de Dunăre, mai cu seamă după ce a fost primul nostru vecin, din țara pentru care ai noștri ne făcuseră antene TV artizanale, care a luat râvnitul Booker International Prize, 2023. „Refugiul timpului” e un timp câștigat pe care să-l petreci cu o carte. Sunt sedus de fiecare rând scris de Gospodinov, dar o las pe Olga Tarczuk să te îmbie să-l citești pe bulgar, că nu degeaba a luat scriitoarea și activista poloneză Nobelul pentru literatură: „nimeni altul nu poate armoniza în același text o idee stranie, o fantezie minunată și o scriitură fără cusur”.

Imaginație: *****

„Grand Hotel Europa” – Ilja Leonard Pfeijer (Editura Nemira, 2023)

Dacă ești o persoană în al cărei lexic adverbul nehotărât „cumva” e prezent cu frecvența sosirilor de la un aeroport internațional, voi folosi și eu acest termen: cumva, dar te vei prinde doar după ce o vei citi, cartea asta te va ilumina. Un fragment: „chiar credeam că toți asiaticii și americanii ăia pricep vreo boabă din operele de artă pentru care stau la coadă ore întregi? Chiar și pentru turiștii occidentali se căsca o prăpastie de netrecut între lumea reală experimentată de ei și contextul istoric și religios în care apăruseră aceste opere”. Citește această carte contemporană despre declinul Europei și vei astupa prăpăstii.

Elocință: *****

„Shoe Dog: memoriile creatorului Nike” – Phil Knight (Editura Publica, 2016)

Cartea asta mi-a dat-o Virgil Stănescu, fost baschetbalist de prestigiu peste Ocean și cel mai deștept om din managementul sportiv pe care-l cunosc. E despre cum să construiești un brand de faimă globală, despre antreprenoriat ca la mama lui, un ghid extrem de util pentru toți cei care au curaj, tenacitate și un vis aparent imposibil de materializat.

Inițiativă: *****

„Rațiune și simțire” – Jane Austen (Editura Litera, 2024)

Știi cărțile nerăsfoite, condamnate să fie făcute cadou de Secret Santa și pasate la nesfârșit? „Rațiune și simțire” e un cadou pe care să ți-l faci și să-l păstrezi. În afară de faptul că e o bijuterie literară nemuritoare, e un „objet du désir”. Îngăduie-ți luxul de a păstra această carte care omagiază Colecția Cranford, celebra bornă a legătoriei de carte engleză. Design-ul cărții pe care o ții în mână reinterpretează contemporan, prin motive și culori distincte, o ediție de colecție. Splendidă pe dinafară, fascinantă înăuntru. Cu Jane Austen, lectura avansează cu ușurința pe care o ai în vis când zbori și te miri ce simplu era.

Rațiune și simțire: *****

„Singuraticul” – Eugène Ionesco (Editura Nemira, 2023)

„La treizeci și cinci ani e timpul să te retragi din cursă. Dacă există vreo cursă. Mă săturasem până peste cap de serviciul meu. Se făcuse deja târziu, cei patruzeci de ani nu erau departe. Aș fi murit de plictiseală și de tristețe dacă nu aș primit o neașteptată moștenire”. Așa începe singurul roman, publicat în 1973, scris de Eugène Ionesco, o raritate din mult mai multe motive decât acesta. „Le Point” nu s-a înșelat creând acest orizont de așteptare: „s-ar putea ca peste câțiva ani să ne dăm seama că «Singuraticul» este una dintre operele esențiale ale timpului nostru, care sondează și detaliază boala secolului”. Dacă ai vârsta descrisă, bucură-te: moștenirea pentru tine e această carte neprețuită.

Unicitate: *****

„Povestea unui copil” – Peter Handke (Editura ART, 2023)

Dacă aș fi membru al juriului care acordă Nobelul pentru literatură, aș motiva premiul înșfăcat de acest austriac cu mamă slovenă și tată neamț prin faptul că poate face din povestea unui copil, așa cum scrie pe coperta 4 a cărții pe care ți-o propun, o „investigație filosofică”. O carte scurtă, dar mare, a unuia dintre cei mai importanți scriitori de expresie germană ai timpurilor noastre.

Delicatețe: *****

„Drumul lui Constantin. Evadarea lui Brâncuși din România. O reconstituire cu fotografiile autorului” – Sorin Trâncă (Editura Humanitas, 2023)

O lucrare ce ține de excelența jurnalistică și fotojurnalistică, totul pornind de la o idee simplă, pe care o expune autorul: „Viața lui Constantin Brâncuși e mult mai puțin cunoscută decât operele sale. Una dintre cele mai populare anecdote despre Brâncuși este că a plecat spre Paris pe jos din România. Nimeni însă nu a cercetat acest moment din viața lui”. Wow!

Reconstituire: *****

„Fluture pe perdea (antologie alcătuită de Florin Hălălău)” – Alexandru Andrieș (Editura Paralela 45, 2023)

„Bărbații-s făcuți din carne/ Femeile din oțel/ Ar fi trebuit să fie invers/ Dar Dumnezeu mai greșește și el”. Cam așa sună niște versuri din prima colecție reprezentativă a poeziei lui Alexe, cel mai cool (încă) sexagenar care cântă blues/ jazz/ rock/ folk, toate, în mod ironic. Zice fain o profă de la Litere (conf. univ. dr. Cristina Bogdan, Universitatea din București) despre arhitectul cuvintelor potrivite: „În versurile lui Alexandru Andrieș intri ca-n «Muzeul inocenței» din Istanbul, creat de Orhan Pamuk, precum o oglindă venețiană în care să se reflecte romanul omonim”. Am fost, sunt și rămân fluture pe perdeaua lui Andrieș, că bine mai scrie, lua-mi-aș vestă ca a lui, măcar de-ar fi molipsitor.

Delectare: *****

„Warren Buffett și școala vieții. Bulgărele de zăpadă” – Alice Shroeder (Curtea Veche Publishing, 2022)

O cărămidă de carte, dar care-și găsește cu ușurință loc în bibliotecă, pe rafturile alea pe care pică și ochii musafirilor. Cinstit vorbind, cât de subțire putea ieși o carte despre copilandrul care vindea gumă de mestecat și se visa cel mai bogat om din lume, ceea ce și avea să ajungă, în anul de marcă pentru Warren și pentru criză, 2008? Presa a pretins că această carte ar trebui să devină Biblia oricărui om de afaceri, verosimil, mai ales că asta explică de ce e atât de groasă. Dar nu subestimați munca autoarei. Parcă era și-un vers: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!…“.

Inspirațional: *****

Dacă aveți și alte recomandări, abia le așteptăm pe contact@webspire.ro sau poate chiar pe Social Media de tineret: webspire.ro.

Articolul 10 cărți pe care trebuie să le citească orice tânăr apare prima dată în Webspire.

Când un client potențial, însă, ne-a spus că a făcut research online despre employer branding și și-a dat seama că noi avem cea mai autentică dintre campanii, ne-am dat seama, până și noi, că din râs și joacă, am făcut și branding. Ne-a plăcut ideea, așa că vom continua să facem employer branding pe ea, că se pare că ne pricepem.

Articolul Dacă chiar vă doriți să cunoașteți echipa apare prima dată în Webspire.

Suntem o agenție de digital marketing care nu a câștigat niciun premiu până acum. Probabil că nu vom câștiga nici pe viitor, dar acest lucru nu ne împiedică să ne facem treaba cum știm mai bine pentru clienții noștri. Lucrăm în peste 10 domenii de activitate în acest moment și abia așteptăm să descoperim noi industrii alături de voi. Suntem mișto ca oameni, dar și ca profesioniști, și ne dorim să avem colegi noi la fel de mișto, dacă nu chiar și mai și decât noi. Un dat despre jobul Webspire este că nu vei încheia nicio zi fără să descoperi lucruri noi. Și în care vei fi challenge-uit să te autodepășești. Dacă tu vrei, chiar orice e posibil în echipa noastră.

Suntem o agenție mică by choice, cu experiență de 11 ani în piață. Lucrăm cu puțini clienți ca să ne putem ocupa într-adevăr de un brand. Petrecem timp să înțelegem întâi oamenii și apoi nevoile din spatele oricărei companii. E interesant, nu vă ascundem. ?

Ce vei învăța ca Junior Digital Account Manager:

• Să faci research pentru proiectele de care te vei ocupa;
• Să aduni toate resursele necesare pentru taskuri;
• Să comunici cu clienți și furnizori;
• Să distribui bugete și să propui campanii noi;
• Să fii mai organizat și responsabil în ceea ce faci;
• Să poți urmări procesul proiectelor – de la început până la finalizare;
• Să împărtășești ideile tale noi, multe și dese privind clienții;
• Orice altceva îți mai dorești, suntem foooarte deschiși dacă vrei să înveți să faci mai multe.

Ce înseamnă să faci parte din echipa Webspire:

• Ai parte de colegi care își doresc să fie parte activă din proiectele clienților;
• Vor fi și supărări, dar ne împăcăm noi;
• Să lucrezi (aproape) numai printre oameni din Generația Z;
• Ai oportunitatea de a lucra cu branduri variate și premium;
• Simțul umorului (se cere și se oferă);
• Gândire out of the box, nonconformism și flexibilitate sunt must.

Cu ce te așteptăm la noi:

• Un salariu motivant;
• Laptop, monitor dedicat și un birou confortabil și ergonomic;
• Asigurare medicală privată;
• Participare la training/uri;
• Flexibilitate în ceea ce privește modul de lucru hibrid;
• Voie bună;

+ altele care sigur există, dar pe care le păstrăm ca element de mister pentru interviu 🙂

Dacă ți se pare că e posibil să ți se potrivească, trimite-ne un mail împreună cu un CV pe elena@webspire.ro și spune-ne mai multe despre ce anume cauți acum din punct de vedere profesional. Vrem să te cunoaștem (online sau offline) și să aflăm mai multe despre cum ți se pare că te-ai potrivi la noi în echipă. Mulțumim.

Articolul Cine este foarte așteptat în echipa Webspire? apare prima dată în Webspire.